Despre Mihai Eminescu – Viata, istoric, scurta biografie

Mihai Eminescu, poet, prozator si jurnalist roman, considerat de multa lume ca fiind cea mai importanta voce poetica din literatura romana, un spirit inegalabil care ne-a lasat enorm. A publicat primul sau poem la varsta de 16 ani, pentru ca trei ani mai tarziu sa plece la studii, la Viena.

mihai eminescu

Viata lui Mihai Eminescu

Raluca Iurascu (nascuta in 1816, la Joldesti) si Gheorghe Eminovici (nascut in 1812 la Calinesti, Suceava) sunt parintii lui Mihai Eminescu. Cei doi s-au casatorit in primavara anului 1840 si au avut 11 copii: Serban, Niculae, Iorgu, Ruxandra, Ilie (fratele cu care Mihai s-a jucat cel mai mult), Maria, Mihai, Aglae, Arieta, Matei si Vasile.

A facut oarte dintr-o familie numeroasa, Mihai fiind al 7-lea din 11 frati.

Data de nastere a lui Mihai Eminescu a fost acceptata ca fiind 15 ianuarie 1850, insa este o data controversata, fiind se pare data la care a fost inregistrat certificatul de nastere. Sora poetului, Aglae Drogli, a sustinut intr-o scrisoare catre Titu Maiorescu ca data de nastere a lui Mihai Eminescu este 20 decembrie 1849 si ca locul de nastere era Ipotesti. Intr-un registru al membrilor Junimii, Mihai Eminescu insusi a notat ca loc de nastere Botosani, iar ca data de nastere 20 decembrie 1849.

Mihai Eminescu si-a petrecut copilaria la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamnii si natura, lucrui evocate de altfel si in poeziile: “Fiind baiet paduri cutreieram” si “O, ramai”.

Mihai Eminescu a avut o tinerete activa si exuberanta in care si-a cautat independenta.

Nu se stie exact unde a facut primele doua clase primare, insa in contiuare a studiat la Cernauti, la “National Hauptschule” (clasele 3-4), “Ober-Gymnasium” (clasele 1-2). Dupa ce a repetat clasa a II-a a plecat in vacanta de Paste, la Ipotesti si nu s-a mai intors la studii.

In 1864 cere o bursa de studii care ii este insa refuzata, iar la 5 octombrie intra ca practicant la Tribunalul din Botosani, de unde demisioneaza la 5 martie 1865. Toamna acelui an il gaseste pe Mihai Eminescu ca si bibliotecar al profesorului sau Aron Pumnul. Acesta moare in ianuarie 1866, ocazie cu care sapte elevi tiparesc o brosura “Lacrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu”, in care apare si poezia lui Mihai “La mormantul lui Aron Pumnul”, semnata M. Eminoviciu, privatist. In acelasi an, revista Familia, din Pesta, ii publica poezia “De-as avea”. Directorul revistei, Iosif Vulcan, i-a schimbat numele in Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat rapid si pentru totdeauna. In vara lui 1866 paraseste Bucovina si se stabileste pentru cateva luni la Blaj. Revista Familia ii publica in acest an poeziile: “Din strainatate”, “La Bucovina”, “Speranta” si “Misterele Noptii”, si nuvela “Lantul de aur”, tradusa dupa Onkel Adam, scriitor suedez.

In 1867 intre in trupa lui Iorgu Caragiale ca sufleor si copist de roluri, apoi ajunge secretar in formatia lui Mihail Pascaly si, la recomandarea acestuia, ajunge sufleor si copist la Teatrul national, unde il cunoaste pe I. L. Caragiale. In tot acest timp a continuat sa publice in “Familia”: poezii, drame si fragmente de romane.

Intre anii 1869 si 1872 este student la Viena, unde a fost admis ca siplu auditor pentru ca nu avea bacalaureatul. Aici i-a cunoscut pe I. Slavici si alti studenti romani din Transilvania si din Bucovina. In aceasta perioada incepe colaborarea cu “Convorbiri Literare” si mai apoi debuteaza ca publicist in ziarul “Albina” din Pesta. 1872 este anul cel mai probabil al intalnirii cu Veronica Micle, la Viena. Totusi, Eminescu a considerat acel an, ca unul nefast, cu boli si plin de lipsuri de tot felul.

Intre 1872 si 1874 a fost student „extraordinar” la Berlin. Junimea i-a acordat o bursa cu conditia sa-si ia doctoratul In filozofie. A urmat cu regularitate doua semestre, dar nu s-a prezentat la examene. Intre lunile ianuarie si mai, din anul 1974, are loc o bogata corespondenta intre Eminescu si Maiorescu, prin care acesta din urma ii solicita poetului sa-si obtina urgent doctoratul in filosofie pentru a putea fi numit profesor la Universitatea din Iasi. Pe 1 septembrie este numit director al Bibliotecii Centrale din Iasi. In acea toamna a avut mari probleme in familie, doua dintre surori se imbolnavisera cu tifos, iar fratele sau, Serban, a dat semne de alienatie mintala, acesta fiind si internat la un spital din Berlin, unde a si murit pe 28 noiembrie.

In prima parte a anului 1875 pune ordine in bibliteca si propune imbogatirea acesteia cu manuscrise si carti vechi romanesti. In acest an il determina pe Ion Creanga sa scrie si-l introduce la “Junimea” si dupa ce ramane fara servici devine redactor la ziarul local “Curierul de Iasi”. Continua sa publice in publicatia “Convorbiri Literare” si devine bun prieten cu Ion Creanga pe care il si viziteaza. Pe data de 15 august, la Ipotesti, se stinge din viata mama poetului, Raluca Eminovici.

Intre anii 1877 si 1883 scrie marile sale poeme printre care “Luceafarul” si “Scrisorile”, dar nu numai. In aceasta perioada a fost redactor si mai apoi redactor sef la publicatia “Timpul”, unde desfasoara o exceptionala activitate publicistica, care ii distruge insa sanatatea. Pe 6 august 1879 moare Stefan Micle. Eminescu ii scrie veronicai. Aceasta vine la Bucuresti si impreuna fac planuri de casatorie nerealizabile. In anul 1880 se plange ca este bolnav si publica o singura poezie “O, mama”, care apare in “Convorbiri Literare”. De altfel, Negruzzi ii scrie si il intreaba de ce nu ii mai trimite colaborari. Nu-si tine fagaduiala catre Veronica, pe care nu o ia in casatorie. Se impaca cu aceasta in 1882, careia ii scrie si de la care primeste scrisori. Isi fac planuri pentru o viata comuna, Veronica chiar vine la Bucuresti de cateva ori, dar spre sfarsitul anului relatia lor se strica din nou. Eminescu a fost trimis la Viena In 20 octombrie si internat In sanatoriul de la Oberdöbling, fiind Insotit pe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu. In decembrie 1883, ii apare volumul “Poezii” cu prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu.

La data de 1 ianuarie 1884 Eminescu a fost vizitat de Maiorescu si la varul acestuia, C. Popazu, din Viena, care aveau sarcina sa-l vada cat mai des la sanatoriu. In 8 ianuarie a murit la Ipotesti, Gheorghe Eminovici, tatal poetului. In 12 ianuarie Eminescu i-a scris lui Chibici ca doreste sa se intoarca in tara, iar In 4 februarie i-a scris lui Maiorescu, exprimandu-i aceeasi dorinta. Doctorul Obersteiner a recomandat la 10 februarie ca pacientul sa faca o calatorie prin Italia. Convorbirile literare din lunile ianuarie si februarie Ii publica douazeci si una din cele douazeci si sase poezii, publicate ca inedite in volumul de la Editura Socec. In 26 februarie Eminescu a plecat in calatoria recomandata, insotit de Chibici. Eminescu a sosit la Bucuresti In 27 martie, primit la gara de mai multi amici. A plecat In 7 aprilie la Iasi, cu acelasi Insotitor. In 24 septembrie a fost numit in postul de sub-bibliotecar al Bibliotecii Centrale din Iasi. In 25 octombrie a fost prezent la banchetul anual al Junimii, iar In noiembrie a fost internat in Spitalul Sfântul Spiridon din Iasi. In luna decembrie a primit vizita lui Alexandru Vlahuta, care l-a gasit in putere creatoare, chiar binedispus.

In anul 1885 apare la Editura Socec editia a doua a volumului de poezii, cu acelasi continut, in timp ce Eminescu isi continua modesta slujba la biblioteca si preda lectii la scoala comerciala. La 13 iulie merge la Iasi pentru un consult de medici. Acestia recomanda trimiterea pacientului la Viena si Hall, unde si pleaca In ziua de 15 iulie, insotit fiind de doctorandul Grigore Focsa. De la Hall se Intoarce la Botosani, unde sta sub Ingrijirea doctorului Isac si a sorei sale Henrieta, cu Incepere de la 1 septembrie. In anul 1886 a fost mentinut In serviciul bibliotecii, unde a Indeplinit roluri sterse

In primavara anului 1887 Eminescu pleaca la Botosani, la sora sa Henrieta, si este internat In spitalul local Sf. Spiridon. In anul 1888 Mihai Eminescu a dorit sa-si termine unele lucrari la care si-a amintit ca lucrase. Prin scrisoare recomandata i-a cerut lui Maiorescu sa-i trimita biblioteca si manuscrisele ramase la Bucuresti. Criticul Insa nu a dat niciun raspuns acestei scrisori. Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camera Deputatilor o petitie din partea unui numar de cetateni din toate partile tarii, pentru un proiect de lege prin care sa se acorde poetului, de catre stat, o pensie viagera. Propunerea a fost sustinuta si de Mihail Kogalniceanu. Camera a votat un ajutor lunar de 250 lei. Veronica Micle a venit la Botosani si l-a determinat pe Eminescu sa se mute definitiv la Bucuresti. In 15 aprilie, poetul s-a stabilit definitiv la Bucuresti. Aici a avut un modest inceput de activitate literara.

Statuie Mihai Eminescu – Cluj-Napoca

Pe data de 3 februarie 1889 Mihai Eminescu a fost internat la Spitalul Marcuta din Bucuresti, pentru ca mai apoi sa fie transportat la sanatoriul Caritas. Medicul Zaharia Petrescu, impreuna cu dr. Alexandru Sutu, l-a examinat pe Mihai Eminescu, la 20 martie 1889. Concluzia raportului medical a fost urmatoarea: “dl. Mihail Eminescu este atins de alienatie mintala in forma de dementa, stare care reclama sederea sa intr-un institut”. Mihai Eminescu moare cateva luni mai tarziu, pe 15 iunie, in jurul orei 4 dimineata, in casa de sanatate a doctorului Sutu. Boala poetului devenise tot mai violenta de la inceputul anului. Ziarul Românul anunta ziua urmatoare la stiri: Eminescu nu mai este. Corpul poetului a fost expus publicului In biserica Sf. Gheorghe, pe un catafalc simplu, impodobit cu cetina de brad. Un cor dirijat de muzicianul C. Barcanescu a interpretat litania „Mai am un singur dor”. Mihai Eminescu a fost inmormantat doua zile mai tarziu la cimitirul Belu din Bucuresti, la umbra unui tei.

Dupa moartea poetului, George Calinescu a scris: “Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamântul românesc. Ape vor seca in albie si peste locul Ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer In departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”

Ipoteza asasinarii

Exista o teorie a conspiratiei, care pune in circulatie ipoteza asasinarii poetului Mihai Eminescu. Aceasta ipoteza sustine ca imbolnavirea sa psihica ar fi fost deliberata prin aplicarea unui tratament bazat pe injectii cu mercur In sanatoriul doctorului Alexandru sutu, conducând in final la moartea poetului. In acest complot se sustine ca ar fi participat chiar si prietenul lui, Titu Maiorescu, fapt ce l-a facut pe Eminescu sa creada ca are „amici reci si dusmanosi”. Conform lui Theodor Codreanu, principala cauza a mortii este tratamentul cu mercur aplicat de doctorul sutu: „Acum nu mai Incape Indoiala: acela care i-a grabit moartea lui Eminescu (psihica si fizica) a fost doctorul sutu, medicul ales de Titu Maiorescu pentru a-l vindeca pe poet”. Diverse personalitati, cum ar fi Xenopol, Alexandru C. Cuza, Tudor Vianu si George Calinescu „au avut ganduri protectoare pentru poet”,[52] iar A. C. Cuza chiar a sustinut ca acesta nu a fost nebun. Exista surse conform carora Eminescu, datorita pozitiei luate prin intermediul ziarului Timpul si a deranjarii personalitatilor politice ale vremii, ar fi fost urmarit de serviciile de informatii ale Austro-Ungariei. Iar in acest caz, Theodor Codreanu afirma ca Eminescu „avea constiinta sechestrarii sale ilegale” si ca suporta „conditia de detinut politic”. In aceasta situatie, Titu Maiorescu, plecat la Viena, ii trimite o scrisoare prin care intr-un final Eminescu este trimis la Iasi, dar care este considerata „manevrarea sa pana la moarte”. Iar In acest context, A. C. Cuza, un admirator al marelui poet, afirma: „Eminescu a fost un om pe deplin sanatos, un sfant dezbracat de orice interes egoist […] un geniu, din cele ce se nasc la cateva secole unul”.

La final va prezint un serial impresionant format din 11 episoade, in format video, cu viata lui Mihai Eminescu, realizat de Daniel Roxin.

Aici puteti gasi o lista cu poeziile lui Mihai Eminescu.

Surse si adrese web utile:
https://daniel-roxin.ro/
http://eminescuipotesti.ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
https://ziarulunirea.ro/mihai-eminescu-date-biografice-viata-si-opera-poetului-national-304980/

Copyright ©Acesta este un articol Descopera.Net, realizat cu ajutorul surselor de mai sus. Copierea lui este interzisa fara acordul nostru. Daca totusi doriti sa copiati partial din articol, va rugam sa adaugati un link spre aceasta pagina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *